"Daca nu intervin eu, lucrurile se vor strica." "Stiu eu mai bine ce are nevoie." "Nu pot sa-l las asa." Daca aceste gânduri iti sunt familiare, s-ar putea sa te regasesti in rolul Salvatorului.
La prima vedere, Salvatorul este usor de admirat. Este cel care ajuta, care se implica, care "nu poate sta deoparte". Este disponibil, empatic, atent la nevoile celor din jur. In multe contexte, este persoana pe care ceilalti se bazeaza.
In psihologie, rolul Salvatorului apare ca parte a unui tipar relational mai larg, cunoscut sub numele de Triunghiul dramatic (citeste mai multe aici).
Salvatorul nu este definit doar de comportamentele sale, ci mai ales de motivul interior pentru care ajuta. Ajutorul nu este oferit doar din generozitate, ci si dintr-o nevoie profunda de a fi util, necesar, valoros. Problema nu este ajutorul in sine, ci faptul ca Salvatorul ajunge sa preia responsabilitati care nu ii apartin, sa ignore propriile limite si sa isi construiasca identitatea in jurul nevoilor celorlalti.
La vârsta adulta, acest tipar se reactiveaza in relatii de cuplu, la locul de munca sau in prietenii:
Acasa (in cuplu sau familie) Salvatorul observa rapid ce nu functioneaza si intervine. Face lucruri "pentru binele tuturor", chiar si atunci cand nu i se cere. Preia sarcini, responsabilitati emotionale sau decizii, spunand adesea: "Lasa, ma ocup eu". In timp, oboseala se acumuleaza. Nevoile proprii raman pe plan secund, iar nemultumirea apare pe tacute. Salvatorul ajunge sa simta ca ofera mult si primeste putin, dar continua, pentru ca a invatat ca oprirea ar insemna egoism sau abandon.
La locul de munca La serviciu, Salvatorul este colegul pe care te poti baza oricand. Preia sarcini suplimentare, corecteaza greselile altora, intervine pentru ca lucrurile "sa iasa bine". Spune greu "nu", chiar si atunci cand este deja supraincarcat. Devine rapid indispensabil, dar invizibil din punctul de vedere al propriilor nevoi. Epuizarea apare treptat, insotita de sentimentul ca fara el totul s-ar destrama.
Printre prieteni In grupul de prieteni, Salvatorul este cel care asculta, sustine, incurajeaza. Este mereu disponibil pentru problemele celorlalti, dar rareori isi aduce propriile dificultati in discutie. Ofera sfaturi chiar si atunci cand nu sunt cerute si simte o responsabilitate tacita pentru starea emotionala a celor din jur. Relatiile pot deveni dezechilibrate, iar Salvatorul ajunge sa fie prezent mai ales atunci cand cineva are nevoie.
In spatii publice sau contexte informale Chiar si cu necunoscutii, Salvatorul simte impulsul de a interveni. Corecteaza, explica, ajuta, repara. Devine iritat atunci cand ajutorul sau nu este apreciat sau refuzat, fara sa inteleaga exact de ce acest lucru il afecteaza atat de mult.
Ce se intampla in interiorul Salvatorului Din exterior, Salvatorul pare puternic. In interior, insa, se afla adesea o persoana care a invatat devreme ca valoarea sa vine din cat de utila este pentru ceilalti. Poate a fost copilul responsabil, cel care a avut grija, cel care nu a vrut sa incurce. Poate a invatat ca a cere ajutor este un semn de slabiciune si ca a spune "nu" inseamna sa dezamagesti. Mesajul interior devine astfel: "Sunt valoros doar daca sunt de ajutor." Salvatorul continua sa ofere, chiar si atunci cand este epuizat. Continua sa fie "cel puternic", chiar si atunci cand ar avea nevoie sa fie sprijinit. Iar in momentele de liniste, apare o intrebare greu de formulat: "Daca nu ajut, cine sunt?"
Cum iesim din rolul de Salvator? Schimbarea nu inseamna sa devii indiferent sau egoist. Inseamna sa faci diferenta intre a sprijini si a salva. Câteva intrebari utile: - Mi s-a cerut ajutorul sau il ofer automat? - Ce simt daca nu intervin? - Ce nevoie a mea se activeaza in acest moment?
Un pas esential este reconectarea cu propriile limite si nevoi, precum si acceptarea faptului ca fiecare adult are responsabilitatea propriei vieti.
Sprijin sau salvare? A sprijini inseamna a fi prezent fara a prelua controlul. A salva inseamna a interveni pentru a calma propria anxietate sau teama de inutilitate. Salvatorul nu are nevoie sa devina indiferent. Are nevoie sa invete ca grija autentica incepe cu respectarea limitelor – inclusiv a propriilor limite.
Un gand de incheiere A ajuta este o resursa valoroasa. A te pierde pe tine in ajutorul oferit celorlalti nu este.