Copiii nu se nasc stiind cine sunt. Ei invata treptat acest lucru din felul in care sunt priviti, ascultati si tratati de adultii importanti din viata lor. Imaginea de sine a copilului se construieste, in primul rand, in relatie cu parintii. Felul in care un copil ajunge sa se vada pe sine nu este rezultatul unui singur eveniment, ci al unor experiente repetitive: cum este incurajat, corectat, comparat, ascultat sau ignorat. In timp, aceste interactiuni se transforma intr-o convingere interna despre valoarea proprie.

Cum se formeaza imaginea de sine la copii Din perspectiva psihologica, imaginea de sine este reprezentarea mentala pe care copilul o construieste despre sine: "Cine sunt eu?", "Cat valorez?", "Sunt suficient?". Aceasta reprezentare incepe sa se contureze devreme si este profund influentata de relatia cu parintii sau figurile de atasament.

Copilul nu interpreteaza comportamentele parintelui in mod rational, ci personal. Nu aude doar ce i se spune, ci ce inseamna asta despre el. Astfel, mesajele repetitive devin convingeri stabile.

Ce invata copiii despre sine, fara ca parintii sa isi dea seama Un copil caruia i se spune frecvent "ai grija", "nu poti", "lasa ca fac eu" poate invata ca este incapabil. Un copil comparat constant cu altii poate invata ca valoarea lui depinde de performanta. Un copil vazut doar atunci cand reuseste poate ajunge sa creada ca este iubit conditionat.

Pe de alta parte, un copil caruia i se permite sa greseasca, sa exploreze si sa fie ascultat invata ca este suficient, chiar si atunci cand nu este perfect.

Rolul parintilor in construirea imaginii de sine Parintii nu modeleaza imaginea de sine prin discursuri motivationale, ci prin relatia zilnica cu copilul. Prin ton, reactie, atentie si disponibilitate emotionala. Copiii invata cine sunt din felul in care: - sunt corectati - sunt consolati - li se recunosc emotiile - sunt incurajati sa incerce din nou

Nu perfectiunea parentala este esentiala, ci coerenta emotionala.

Cum arata o imagine de sine fragila la copii Copilul cu o imagine de sine fragila poate: - evita provocarile de teama sa nu greseasca - se critice excesiv - caute constant aprobarea adultilor - reactioneze intens la esec sau feedback

Aceste comportamente nu sunt "defecte", ci semnale ca imaginea de sine este inca nesigura si are nevoie de sprijin.

Ce se intampla in interiorul copilului In interiorul copilului se formeaza o voce. La inceput, aceasta voce seamana foarte mult cu vocea parintelui. Cu timpul, aceasta se transforma in dialog interior. Un copil care a fost vazut si acceptat invata sa se incurajeze. Un copil criticat constant invata sa se judece.

Imaginea de sine nu este despre stima de sine ridicata artificial, ci despre sentimentul profund ca "sunt in regula asa cum sunt".

Ce pot face parintii, concret Parintii nu pot controla toate experientele copilului, dar pot oferi un reper stabil. Un copil are nevoie sa stie ca: - este vazut dincolo de rezultate - este ascultat, nu doar corectat - greselile nu ii definesc valoarea

Aceste mesaje, transmise constant, construiesc o imagine de sine solida.

10 replici pe care parintii ar fi bine sa nu le spuna niciodata Copiii (ca si adultii) nu aud doar cuvintele, ci mai ales mesajul despre ei insisi din spatele acestora. Aceeasi intentie poate construi sau poate slabi imaginea de sine, in functie de cum este formulata.

1. "De ce nu poti fi si tu ca X?" Mesaj implicit: "Nu esti suficient asa cum esti." Cum poti reformula: "Fiecare copil este diferit. Hai sa vedem ce functioneaza pentru tine."

2. "M-ai dezamagit." Mesaj implicit: "Valoarea ta depinde de ce faci." Cum poti reformula: "Sunt suparat pe ce s-a intamplat, dar asta nu schimba ce simt pentru tine."

3. "Nu esti bun la asta." Mesaj implicit: "Limitele tale sunt fixe, nu poti accepta altceva." Cum poti reformula: "Inca inveti. Unele lucruri au nevoie de timp."

4. "Nu mai plange, nu e mare lucru." Mesaj implicit: "Emotiile tale nu conteaza, iti spun eu cand trebuie sa plangi." Cum poti reformula: "Vad ca esti suparat. Spune-mi ce simti."

5. "Daca nu faci asta, ma supar." Mesaj implicit: "Iubirea mea pentru tine este conditionate de ceea ce faci." Cum poti reformula: "Este important pentru mine sa faci asta, hai sa vedem cum poti, iar eu sunt aici sa te indrum."

6. "Esti prea sensibil." Mesaj implicit: "Ce simti este gresit." Cum poti reformula: "Se vede ca simti lucrurile intens. Hai sa intelegem ce te-a afectat."

7. "Lasa, fac eu." Mesaj implicit: "Nu esti capabil." Cum poti reformula: "Incearca tu, sunt aici daca ai nevoie de ajutor."

8. "De cate ori ti-am spus?" Mesaj implicit: "Greselile tale sunt o problema, iar tu nu ai capacitatea sa intelegi." Cum poti reformula: "Hai sa vedem ce ti-a fost greu sa tii minte si cum te pot indruma sa retii."

9. "Esti rau / esti obraznic." Mesaj implicit: "Tu esti problema." Cum poti reformula: "Comportamentul acesta nu este ok, dar tu esti in regula."

10. "Nu esti in stare sa…" Mesaj implicit: "Nu poti." Cum poti reformula: "Momentan iti este greu, este normal, dar poti invata."

Nu este nevoie sa fim parinti perfecti. Toti spunem, uneori, lucruri pe care le-am auzit la randul nostru. Diferenta o face disponibilitatea de a repara. O fraza spusa diferit poate schimba: - dialogul interior al copilului - curajul de a incerca - felul in care se va privi peste ani

Un gand de incheiere Copiii devin, in timp, felul in care au fost vazuti. Privirea parintelui devine oglinda prin care copilul se va privi mai tarziu pe sine. Poate cea mai importanta intrebare pentru un parinte nu este "Ce vreau sa devina copilul meu?", ci: "Ce invata despre sine din relatia cu mine?"